Manifestările sevrajului nicotinic sunt multiple şi diferă în funcţie de persoană – există fumători care nu au avut niciunul din simptomele sevrajului nicotinic, după cum există şi persoane care manifestă forme severe, cu un punct culminant la aproximativ 48–72 de ore, pentru ca apoi să scadă treptat în trei sau patru săptămâni.
Ghidându-ne după sintagma “ Orice învăț are și dezvăț”, imediat după momentul zero, după ce s-a renunțat la fumat pot fi experimentate diverse senzații de natură psihologică sau fiziologică:
- Nevoia acută de a fuma („îmi cere organismul”, „aș da orice pentru o țigară!”, “ simt nevoia să fumez o țigară”). Este poate cel mai frecvent şi mai tipic simptom de sevraj nicotinic, datorându-se scăderii concentrației de nicotină din sânge, și se poate manifesta prin episoade de scurtă durată (1–3 minute), aparent fără o motivație deosebită, ce pot surveni chiar la câteva luni după renunțarea la fumat. Intensitatea depinde de gradul de dependență nicotinică, dar şi de factori de ordin psihic, precum toleranța la stres şi durere, motivație, contextul social, dependența de gest, etc. Senzația de nevoie provocată de nevoia de drog scade în intensitate şi practic dispare după 2-3 săptămâni.
- Nervozitate, iritabilitate, anxietate („n-am astâmpăr”, “ nu am stare”). Substanțele inhalate prin fumul de tutun afectează întregul sistem nervos central, iar nervozitatea provocată de lipsa acestor substanțe poate dura câteva zile. În plus, absența ritualului, ticului, obiceiurilor induce o stare de nervozitate, anxietate, „stare de rău” care pot dura chiar luni, în funcție de capacitatea de adaptare a persoanei.
- Frustrare sau furie, depresie. De multe ori apar la cei care nu s-au pregătit suficient înainte de a face pasul decisiv ori care nu au un motiv personal suficient de puternic. Durata depinde de perioada de acomodare şi acceptare a fostului fumător la noile condiții.
- Senzație de foame. Acest simptom apare la mulți dintre foștii fumători care remarcă faptul că au tendința de a mânca mai mult decât înainte. Explicațiile sunt multiple: revenirea la normal a centrului foamei şi sațietății, revenirea la normal a metabolismului, înlocuirea gestului de a fuma cu cel de a mânca. În plus, absorbția hranei îmbunătățindu-se, o dată cu renunțarea la fumat poate apărea creșterea în greutate.
- Constipație. În lipsa nicotinei dar şi, uneori, a disturbării ritualului matinal, mobilitatea intestinală poate scădea pentru o scurtă perioadă atunci când se reduce consumul de tutun. Acest simptom durează rareori mai mult de o săptămână.
- Tremor. Se poate observa faptul că mâinile şi degetele capătă un tremur ușor care e probabil să se mențină pe durata mai multor săptămâni.
- Transpiraţie. Aceasta este o altă reacţie similară tremurului, care va dispărea după o perioadă.
- Bradicardia şi scăderea tensiunii arteriale. Lipsa de nicotină produce tahicardie şi creșterea tensiunii arteriale.
- Tuse. Pe măsură ce cilii căilor aeriene îşi revin şi încep să se refacă, ei încep să curețe arborele bronhic şi să înlăture secrețiile brudnice, cauzând astfel o accentuare a tusei care va dura câteva săptămâni.
- Tulburări ale somnului. Unii fumători se plâng de faptul că le este foarte greu să adoarmă. Realitatea este că, în urma renunțării la fumat, creste cantitatea de energie acumulată în organism, de aceea faptul că se trezesc la 5 dimineața nu este neapărat un semn de insomnie, ci doar un semn că sunt suficient de odihniți.
În afară de sevrajul nicotinic, fumătorii se mai pot confrunta şi cu sevrajul gestual (senzația că nu au ce face cu mâinile, că le lipsește ceva) şi cu sevrajul social (senzația că nu mai există ocazia de a interacționa cu alte persoane „care au ieșit la o țigară” etc). Uneori, aceste suferințe sunt mai mari și mai dureroase decât cele fizice, iar în lipsa unui mecanism compensator, încercarea de a renunța se poate transforma într-un real eşec. Unii fumători experimentează o senzație de pierdere şi suferință atunci când renunță la fumat şi mulți dintre ei vor mărturisi senzația că au pierdut chiar o parte a identității lor. Reacția de suferință urmează de obicei un anumit model: negare, furie, depresie, nu neapărat în această ordine, şi, ca şi în cazul altor renunțări, gândul la lucrurile bune pe care le va obține este cel mai important sprijin pentru fostul fumător chinuit de sevraj, iar sevrajul nicotinic este doar prețul plătit pentru a redeveni liber.
Dependența de nicotină este cea mai prevalentă și cea mai letală tulburare prin uz de substanță. Dependența la nicotină se dezvolta rapid și este puternic influențată de condiționarea de mediu. Fumatul este singura cauză majoră de deces din lume (peste 7 milioane persoane pe an) și poate fi prevenită. Costurile economice sunt enorme, atingând mai mult de 1,4 trilioane dolari USA în cheltuieli medicale și cele legate de scăderea productivității.
Libertatea vine din nevoia și din posibilitatea de a ne alege viitorul.
Dr Nicoleta Bobuțanu, Medic primar Psihiatru.
