Anxietatea

Ce este anxietatea?

Anxietatea influențează cogniția și tinde să producă distorsiuni ale percepției. Se diferențiază de frică, care este un răspuns adecvat la o amenințare cunoscută; anxietatea este un răspuns la o amenințare necunoscută, vagă sau conflictuală. Tulburările de anxietate pot fi privite ca o familie de tulburări mentale asociate, dar distincte, care includ (1) tulburare de panică, (2) agorafobie, (3) fobie specifică, (4) tulburare de anxietate socială sau fobie și (5) tulburare de anxietate generalizată.

Tulburările de anxietate constituie cel mai frecvent grup de tulburări psihiatrice. Una din patru persoane a îndeplinit criteriile de diagnosticare pentru cel puțin una dintre tulburările de anxietate menționate mai sus, iar o rată de prevalență de 12 luni este de aproximativ 17%. Femeile sunt mai susceptibile să aibă o tulburare de anxietate decât bărbații. Ele au anxietate diagnosticată de două ori mai des decât la bărbați și în general încep înainte de vârsta de 25 de ani. Cele mai comune sunt fobii specifice, care afectează aproape 12% și tulburarea de anxietate social, care afectează 10%.

Simptome

Semne fizice:

  • Tremor, tahicardie, palpitații
  • Durere de spate, durere de cap
  • Tensiunea musculară, parestezii
  • Respirație sacadată, hiperventilație
  • Fatigabilitatea, hiperactivitate autonomă
  • Transpiraţie, mâini reci, diaree
  • Gura uscată (xerostomie), dificultăți la înghițire

Simptome psihologice:

  • Sentiment de teamă
  • Dificultate de concentrare
  • Hipervigilența
  • Insomnie
  • Scăderea libidoului
  • Senzație de „nod in gât”
  • Senzație de „fluturi” la stomac

Cauze

  • Biologic. Anxietatea implică o reacție autonomă excesivă cu un ton simpatic crescut. Eliberarea catecolaminelor este crescută odată cu creșterea producției de metaboliți norepinefrină (de exemplu, 3-metoxi-4-hidroxifenilglicol).Se poate dezvolta o scădere a latenței mișcării rapide (REM) și a somnului în stadiul IV (similar cu depresia). Nivelurile scăzute de acid γ-aminobutiric (GABA) determină hiperactivitatea sistemului nervos central (SNC) (GABA inhibă iritabilitatea SNC și este răspândită în întregul creier).Modificările sistemului serotonergic și creșterea activității dopaminergice sunt asociate cu anxietatea. Activitatea în cortexul cerebral temporal este crescută. Locus coeruleus, un centru cerebral al neuronilor noradrenergici, este hiperactiv în stările de anxietate, în special atacurile de panică. Studiile recente sugerează, de asemenea, un rol pentru neuropeptide (substanța P, CRF și colecistokinina), dar în prezent nu există agenți disponibili pentru aceste ținte.Hiperactivitatea și disregularea în amigdală pot fi asociate cu anxietatea socială.
  • Psihanalitic. Potrivit lui Freud, impulsurile inconștiente (de exemplu, sexul sau agresiunea) amenință să izbucnească în conștiință și să producă anxietate. Anxietatea este legată de dezvoltare de temerile de dezintegrare din copilărie care derivă din teama unei pierderi reale sau imaginate a unui obiect de dragoste sau a fricii de vătămare corporală (de exemplu, castrare). Freud a folosit termenul anxietate de semnal pentru a descrie anxietatea care nu este experimentată în mod conștient, dar care declanșează mecanisme de apărare utilizate de persoană pentru a face față unei situații potențial amenințătoare.
  • Teoria învățării. Anxietatea este produsă de frustrare sau stress continuu sau sever. Anxietatea devine apoi un răspuns condiționat la alte situații care sunt mai puțin frustrante sau stresante. Poate fi învățat prin identificarea și imitarea tiparelor de anxietate la părinți (teoria învățării sociale).Anxietatea este asociată cu un stimul natural înfricoșător (de exemplu, accident). Deplasarea ulterioară sau transferul la un alt stimul prin condiționare produce o fobie către un obiect sau situație nouă și diferită.Tulburările de anxietate implică modele defectuoase, denaturate sau contraproductive ale gândirii cognitive.
  • Genetică Jumătate dintre pacienții cu tulburări de panică au o rudă afectată. Aproximativ 5% dintre persoanele cu un nivel ridicat de anxietate au o variantă polimorfă a genei asociate cu metabolismul transportorului serotoninei.

Implicații pe termen lung

Pe termen lung, cursul tinde să fie cronic. Fobiile se pot agrava sau răspândi dacă nu sunt tratate. Agorafobia este cea mai rezistentă dintre toate fobiile. Prognosticul este bun pentru a fi excelent cu terapia.

01. Tulburare de anxietate socială (fobie socială)

De exemplu frica de a vorbi în public. Debut în copilărie târzie sau adolescență timpurie. Cronica, dar simptomele pot remite. Întreruperea vieții individului. Prognostic bun cu farmacoterapie și psihoterapie.

02. Tulburare de panică

Cursul este cronic, cu remisiuni și exacerbări. Netratate, atacurile de panică tind să reapară de două-trei ori pe săptămână. Pacienții cu tulburări de panică pot avea un risc crescut de a se sinucide. Prognosticul este bun cu farmacoterapia și psihoterapia combinată.

03. Agorafobie

Frecvent cauzată de tulburarea de panică. Fără tulburări de panică este cronică și incapacitată. Dependența de alcool comorbidă precum și simptomele depresive. Abordarea tratamentului necesită farmacoterapie cu CBT(terapie cognitive-comportamentala).

04. Tulburare de anxietate generalizată

Cursul este cronic; simptomele se pot diminua, pe măsură ce pacientul îmbătrânește. Cu timpul, se poate dezvolta depresia secundară. Acest lucru nu este neobișnuit dacă starea este lăsată netratată. Cu tratament, prognosticul este bun; peste 70% dintre pacienți se îmbunătățesc cu terapia farmacologică; cel mai bine atunci când este combinat cu psihoterapie.

Abordarea No addict pentru a câștiga in lupta cu anxietatea

Primul pas in tratament

Primul pas îl reprezintă consultul inițial la specialist pentru evaluare comprehensive și stabilirea împreună a planului terapeutic. Fiecare tulburare de anxietate are criterii de diagnostic care trebuie îndeplinite pentru ca diagnosticul să fie pus.

Tratamentul tulburărilor de anxietate implică atât o abordare psihofarmacologică, cât și psihoterapie (CBT, psihodinamic, limitat în timp, terapii de grup și familiale).

Abordarea No addict – plan de tratament

Cea mai eficientă abordare și care este utilizată în Clinica No addict este integrarea farmacoterapiei cu intervenții psihoterapeutice, o abordare holistică sau No addict cum o numim noi.

Credem cu tărie și știm, derivat din experiența clinică, că vindecarea însemnă mai mult decât tratament și că pacienții și familiile acestora au nevoi complexe și cele mai bune rezultate se obțin atacând tulburarea psihică atât biologic prin medicamente cât și psihoterapeutic.

Anxietatea, cu tot registrul de tulburări anxioase este diagnosticată prin interviul clinic și observarea comportamentului în situații clinice, teste și chestionare.

Tratamentul tulburărilor de anxietate implică atât o abordare psihofarmacologică care include SSRI, benzodiazepine sau antidepresive multimodale, cât și psihoterapie (CBT, terapii de grup și familiale).

Evoluăm împreună! Cu fiecare pas. Scrie-ne!




    Consultații
    online