Demența

Ce este demența?

Demența este marcată de afectarea severă a memoriei, a judecății, a orientării și a cogniției. Subcategoriile principale sunt:

  • demența de tipul Alzheimer,care apare de obicei la persoanele peste 65 de ani și se manifestă prin dezorientare intelectuală progresivă și demență, ideație delirantă sau depresie;
  • demență vasculară,cauzată de tromboza vaselor sau hemoragii;
  • boala cu virusul imunodeficienței umane (HIV);
  • traumatisme la nivelul capului;
  • Boala Pick sau degenerarea frontotemporală;
  • Boala prionică,cum ar fi boala Creutzfeldt – Jakob, care este cauzată de un virus transmisibil cu creștere lentă);
  • demență toxică sau indusă de substanțe, cauzată de toxină sau medicamente (de exemplu, vapori de benzină, atropină);
  • etiologii multiple și alte demențe nespecificate (dacă nu se cunoaște cauza).

Simptome

Problemele majore ale demenței implică orientarea, memoria, percepția, funcționarea intelectuală și raționamentul. Pot apărea modificări marcate în personalitate, afectare și comportament. Demențele sunt însoțite în mod obișnuit de halucinații (20% la 30% dintre pacienți) și delir (30% până la 40%). Simptomele depresiei și anxietății sunt prezente la 40% până la 50% dintre pacienții cu demență. Dementa este diagnosticată în funcție de etiologie. Clinic: Familia nu cunoaște adesea disfuncția și gravitatea acesteia, debutul poate fi aproximat numai în limite largi, simptomele de obicei sunt de lungă durată înainte de a solicita ajutor medical datorită progresiei lente. De obicei, pacienții se plâng puțin de pierderea cognitivă, iar plângerile pacienților privind disfuncția cognitivă sunt de obicei vagi. Pacienții ascund cât pot de mult disfuncția memoriei, se încântă de realizări, oricât de obișnuite, se bazează pe notițe, calendare și așa mai departe pentru a ține pasul. Se observă accentuarea nocturnă a disfuncției memoriei, iar atenția și concentrarea sunt de obicei deficitare. Răspunsurile pe alături sunt frecvente, iar în testele de orientare, aparent pacienții greșesc deseori. Pierderea de memorie pentru evenimentele recente este de obicei mai severă decât pentru evenimentele mai îndepărtate ca timp. Lacunele de memorie pentru anumite perioade sunt neobișnuite iar performanța este constant mai redusă la sarcini cu dificultăți similare.

Cauze

Cele mai frecvente cauze ale demenței la persoanele cu vârste ce depășesc 65 de ani sunt (1) boala Alzheimer, (2) demența vasculară și (3) demența vasculară mixtă și Alzheimer. Alte boli, care reprezintă aproximativ 10%, includ demența corpului Lewy; Boala Pick; demențe frontotemporale; hidrocefalie cu presiune normală (NPH); dementa alcoolică – cu incidență aparent mai mare în România; demența infecțioasă, cum ar fi cea datorată infecției cu HIV sau sifilisului; și boala Parkinson.

Demența poate fi progresivă, remitentă sau stabilă. Deoarece aproximativ 15% din demențe sunt reversibile (de exemplu, hipotiroidism, sifilis SNC, hematom subdural, deficiență de vitamina B12, uremie, hipoxie), în aceste cazuri depinde de cât de repede se inversează cauza. Dacă cauza este inversată prea târziu, pacientul poate avea deficite reziduale cu un curs ulterior stabil, dacă nu s-a produs afectarea creierului extinsă.

Pentru demența fără nicio cauză identificabilă (de exemplu, demența de tipul Alzheimer), cursul este probabil unul de deteriorare lentă. Pacientul poate să se piardă în locuri cunoscute, să-și piardă capacitatea de a gestiona banii, ulterior să nu recunoască membrii familiei și, în cele din urmă, să devină incontinent de scaun și urină. De exemplu, pentru demența Alzheimer debutul este de obicei insidios la 50 sau 60 de persoane; lent progresiv, afazia, apraxia și agnozia sunt deseori prezente după câțiva ani, tulburările motorii și ale mersului se pot dezvolta ulterior iar supraviețuirea medie este de 8 ani; variază de la 1 la 20 de ani.

Abordarea No addict – plan de tratament pentru a câștiga in lupta cu demența

Primul pas in tratament

Ca și la alte tulburări majore psihiatrice primul pas îl reprezintă consultul inițial la medical specialist  psihiatru pentru evaluare comprehensivă și stabilirea împreună a planului terapeutic. Fiecare tulburare cognitivă majoră sau tip de demență are criterii de diagnostic internaționale care trebuie îndeplinite pentru ca diagnosticul să fie pus.

Abordarea No addict – plan de tratament

Tratamentul este, în general, de susținere. Se recomandă asigurarea tratamentului adecvat al eventualelor probleme medicale concomitente. Mențineți nutriția, exercițiile și activitățile adecvate. Oferiți un mediu cu indicii frecvente pentru orientarea către zi, dată, loc și oră. Pe măsură ce funcționarea scade, este posibil să fie necesară plasarea la domiciliu. Adesea, deficiența cognitivă poate deveni mai gravă noaptea (apusul soarelui).

În Clinica No addict pentru tratamentul tulburărilor cognitive /demențelor propunem cele mai moderne terapii într-o abordare holistică

Combinăm personalizat farmacoterapia, consilierea individuală și familială cu psihoterapiile pentru obținerea celor mai bune rezultate, țintind o cât mai bună inserție în mediu și păstrarea mobilității și a capacităților cognitive restante pe termen lung.

Sudarea unei relații  terapeutice între specialiștii No addict, pacienți și familii este quintesența pentru reglarea și adaptarea permanentă la provocările îngrijirii unei persoane dragi cu demență.

  • Psihologic. Terapia suportivă și consilierea pentru familiile de pacienți cu demență îi pot ajuta să facă față și să se simtă mai puțin frustrați și neputincioși în fața evoluției deteriorative-degradative pe care o presupune de multe ori boala.
  • Farmacologic – La Clinica No addict pentru pacienții cu tulburări cognitive severe în general, barbituricele și benzodiazepinele trebuie evitate, deoarece pot agrava gradul de cunoștință. Pentru agitație, dozele mici de antipsihotic pot fi eficiente. Cu toate acestea, au fost emise avertizări pentru antipsihoticele convenționale și atipice care atenționează clinicienii cu privire la raporturile de mortalitate crescută la pacienții vârstnici cu demență, agitați, tratați cu acești agenți. Dar, practica evoluează în acest domeniu, deoarece puține alternative sunt disponibile momentan. Când recomandăm antipsihotice la pacienți în vârstă preferăm cea mai mică doză eficientă cu examinarea frecventă a evoluției. Unii clinicieni sugerează o benzodiazepină cu acțiune scurtă pentru somn, dar aceasta poate provoca deficiențe suplimentare de memorie a doua zi. Trazodona sau Non-bzd pot reprezenta o opțiune alternativă eficientă. Medicația specific include inhibitori de colinesterază- de tipul rivastigmină și galantamină care pot spori cogniția și pot încetini declinul cognitiv la unii pacienți cu boală Alzheimer ușoară până la moderată. Printre cele mai recente medicamente introduse, memantina acționează asupra receptorilor de glutamat. Niciuna dintre aceste substanțe însă nu modifică procesul bolii de bază, ele încetinind în cel mai bun caza progresia bolii.

Evoluăm împreună! Cu fiecare pas. Scrie-ne!




    Consultații
    online