Ce este tulburarea bipolară?
Există două tipuri de tulburare bipolară:
- bipolară I,caracterizată prin apariția de episoade maniacale cu sau fără un episod depresiv major
- bipolar II caracterizat prin cel puțin un episod depresiv cu sau fără un episod hipomaniacal (dispoziție ridicată asociată cu nevoia scăzută de somn, hipoactivitate și preocupări hedonice, dar mai puțin severă decât mania și fără simptome psihotice.)
Simptome
- Stare de spirit ridicată, expansivă sau iritabilă;
- Creșterea respectului de sine sau grandiozitatea;
- Nevoi reduse de somn (2–3 ore);
- Foarte vorbăreț și dorință de a continua să vorbești;
- Fugă de idei;
- Ușor distras și incapabil să se concentreze;
- Cheltuieli excesive și angajare în activități plăcute (sex și jocuri de noroc);
- Deteriorarea severă a funcționării profesionale și sociale;
- Stare de spirit expansivă, ridicată sau iritabilă, dar cu o durată mai mică decât mania;
- Creșterea respectului de sine sau grandiozitatea;
- Mai puțin nevoie de somn;
- Foarte vorbăreț și dorință de a continua să vorbești;
- Flux de idei crescut;
- Ușor distras și incapabil să se concentreze;
- Cheltuieli excesive și angajare în activități plăcute (sex și jocuri de noroc);
- Mai puțin severă decât mania și fără schimbări semnificative în funcționarea zilnică.
Cauze
Psihanalitic. Freud a descris ambivalența interiorizată față de un obiect de dragoste (persoană), care poate produce o formă patologică de doliu dacă obiectul este pierdut sau perceput ca pierdut. Acest doliu ia forma depresiei severe cu sentimente de vinovăție, lipsă de valoare și idei de suicid. Pierderea simbolică sau reală a obiectului de dragoste este percepută ca o respingere. Mania e privită ca apărare împotriva depresiei subiacente. Superegoul rigid servește la pedepsirea persoanei cu sentimente de vinovăție în legătură cu impulsurile sexuale sau agresive inconștiente.
Psihodinamica. În depresie, interiorizarea obiectelor pierdute privite ambivalent duce la un sentiment interior de conflict, vinovăție, furie, durere și ură; un doliu patologic devine depresie pe măsură ce sentimentele ambivalente menite obiectului sunt îndreptate către sine. În manie, sentimentele de inadecvare și lipsă de valoare sunt transformate prin negare, formare de reacție și proiecție către ideație delirantă de grandiozitate.
- Triada cognitivă a lui Aaron Beck: (1) stimă de sine negativă („lucrurile sunt rele pentru că sunt rău”); (2) interpretarea negativă a experienței („totul a fost întotdeauna rău”); (3) viziune negativă asupra viitorului (anticipare a eșecului).
- Neputință învățată. O teorie care atribuie depresiei incapacitatea unei persoane de a controla evenimentele.
- Evenimente de viață stresante. Adesea preced primele episoade de tulburări de dispoziție. Astfel de evenimente pot provoca modificări neuronale permanente care predispun o persoană la episoade ulterioare ale unei tulburări de dispoziție. Pierderea unui părinte înainte de vârsta de 11 ani este evenimentul de viață cel mai asociat cu dezvoltarea ulterioară a depresiei.
Implicatii pe termen lung
La aproximativ 30% dintre pacienții cu tulburare ciclotimică se dezvoltă o tulburare majoră de dispoziție, de obicei tulburare bipolară II. Patruzeci și cinci la sută din episoadele maniacale reapar. Episoadele maniacale netratate durează între 3 și 6 luni, cu o rată mare de recurență (în medie 10 recurențe). Aproximativ 80% până la 90% dintre pacienții maniacali se confruntă în cele din urmă cu un episod depresiv complet.
Prognosticul este: 15% recuperează, 50% până la 60% recuperează parțial (recidive multiple cu o funcționare interepisodică bună) și o treime prezintă unele dovezi de simptome cronice și deteriorare socială.
Abordarea No addict pentru a câștiga în lupta cu afecțiunea de tulburare bipolară
Primul pas in tratament
Ca și la alte tulburări majore psihiatrice primul pas îl reprezintă consultul inițial la medical specialist psihiatru pentru evaluare comprehensivă și stabilirea împreună a planului terapeutic. Fiecare dintre formele clinic ale tulburării bipolare are criterii de diagnostic care trebuie îndeplinite pentru ca diagnosticul să fie pus și tratamentul corect condus. De multe ori, tulburarea bipolară debutează cu unul sau mai multe episode depresive, ceea ce poate complica /amâna precizarea diagnosticului definitive, mimând o tulburare depresivă.
Abordarea No addict – plan de tratament
Luând în considerare particularitățile tulburării bipolare precum și evoluția marcată de recidive frecvente, la Clinica No addict concepem un tratament multidimensional și susținut pentru a ținti în primul rând cuparea caracterului profund disruptiv comportamental în special din episoadele maniacale. De asemenea, ne concentrăm eforturile terapeutice pe prevenirea recidivelor și atenție asupra potențialui autolitic asociat tulburării bipolare.
Abordarea No addict înglobează arsenalul farmacoterapeutic în combinație cu psihoterapie pentru rezultate optime.
Episodul maniacal nu poate fi asistat în ambulatoriu, pacienții fiind îndrumați către spitalizare continuă.
Stabilizatorii de dispoziție și antipsihotice atipice precum olanzapina sunt tratamente de primă linie pentru faza hipomaniacală a tulburării bipolare, dar carbamazepina este, de asemenea, un tratament bine stabilit. Lamotrigina este de asemenea de folos. Topiramatul este un alt anticonvulsivant care prezintă beneficii la pacienții bipolari. Carbamazepina, divalproexul și acidul valproic pot fi mai eficiente decât litiu în tratamentul maniei mixte sau disforice, ciclismului rapid și maniei psihotice și în tratamentul pacienților cu istoric de episoade maniacale multiple sau abuz de substanțe comorbide.
Quetiapina a fost aprobată pentru utilizare și risperidonă și clozapina au dovedit proprietăți antimanicale și stabilizatoare de dispoziție.Pacienții care nu răspund în mod adecvat la un singur stabilizator de dispoziție o pot face la un tratament combinat.De asemenea benzodiazepinele pot fi utile pentru cuparea simptomelor de agitație psiho-motorie.
Psihologic. Psihoterapia în asociere cu medicamente antimaniacale este mai eficientă decât tratamentul singur. Psihoterapia nu este indicată atunci când un pacient se confruntă cu un episod maniacal. În această situație, siguranța pacientului și a altora trebuie să fie primordiale, iar măsurile farmacologice și fizice în condiții de spitalizare trebuie luate pentru a proteja și calma pacientul.
Comportamental. Poate fi cel mai eficient în timpul tratamentului intern la pacienții cu hipomanie. Ajută la stabilirea limitelor comportamentului impulsiv sau necorespunzător prin tehnici precum consolidarea pozitivă și negativă și recompense simbolice.
Suportiv. Unii pacienți pot tolera doar terapia de susținere. Terapia de susținere este mai des indicată pentru pacienții cu tulburări bipolare cronice, care pot avea simptome reziduale interepisodice semnificative și prezintă o deteriorare socială.
