În lupta cu dependența, una dintre cele mai grele stări nu este neapărat sevrajul sau judecata celor din jur, ci acel conflict interior: „Vreau să renunț, dar nu pot. Mi-ar plăcea să fiu liber, dar parcă nu e încă momentul.” Această oscilație poartă numele de ambivalență și este mult mai frecventă decât ne imaginăm.
Ambivalența nu este o dovadă de slăbiciune, ci expresia unei lupte intense și autentică între două părți din noi: partea care vrea să se elibereze și partea care încă se agață de consum pentru uitare, alinare sau supraviețuire, între dorința de a rămâne și curajul schimbării.
De ce rămânem în consum?
Pentru mulți, substanța sau comportamentul adictiv a fost mult timp un sprijin, un refugiu, un mod de viață – o modalitate de a face față durerii, de a amorți amintiri, traume, de a calma anxietatea sau de a simți o bucurie, o plăcere. Consumului i se asociază o formă de „confort imediat”, chiar dacă efectele pe termen lung sunt devastatoare. Dar sunt și alte motive care de cele mai multe ori întrețin consumul:
- frica de sevraj, de rău fizic sau emoțional care vine odată cu renunțarea la substanță/comportament, practic renunțarea la confort,
- frica de necunoscut, de nou – „Cum va fi viața mea fără consum?”,
- rușinea și vinovăția, care îi fac pe mulți să creadă că „nu mai merită” o șansă,
- mediul social, care din păcate poate întări dependența în loc să ofere alternative,
- iluzia controlului – convingerea că „mă pot opri oricând”, chiar și atunci când toate dovezile spun contrariul (istoric de încercări eșuate).
„Pacienții nu vin la terapie fără motivație, ci cu motivații amestecate. Rolul nostru este să le ajutăm să devină clare.”(Miller & Rollnick, Interviul Motivațional, 2013)
Ambivalența face parte din natura umană și este o etapă naturală în procesul schimbării.
Ce ne poate motiva să facem schimbarea?
″Ce ar trebui să se întâmple ca să nu mai consumați?″este una din întrebările cheie.
De multe ori, scânteia schimbării se aprinde atunci când persoana este convinsă că dezavantajele/costurile consumului sunt mai mari decât beneficiile/avantajele status-quo-ului. Apare declicul. Unele persoane realizează că își pierd sănătatea, relațiile, locul de muncă sau respectul de sine. Alții descoperă că nu mai se mai recunosc. Astfel apare angajamentul în schimbare, dezvoltă un plan și o strategie de schimbare. Privirea se îndreaptă spre viitor, cu speranță. Apare direcția.
Dar motivația nu vine doar din durere. Ea apare și din dorința de a regăsi:
- libertatea de a alege fără constrângerea consumului; să dețină controlul alegerilor;
- bucuria unor relații autentice;
- încrederea că pot construi o viață cu sens, cu rost;
- valorile care contează cu adevărat – a fi prezent pentru copii, a avea grijă de sănătate, a trăi cu demnitate, a se bucura de momentul prezent.
Sprijinul celor din jur – o vorbă bună, o relație de încredere, un terapeut care ascultă fără a judeca – poate fi catalizatorul care înclină balanța spre schimbare.
Ambivalența – un pas firesc, nu o barieră
De multe ori, persoanele aflate în dependență cred că dacă simt nehotărâte înseamnă că nu vor reuși. În realitate, tocmai această nehotărâre este începutul schimbării. În terapie, explorarea ambivalenței devine un instrument valoros: se pun pe masă motivele pentru a rămâne și motivele pentru a pleca din consum. În timp, balanța începe să se încline natural către ceea ce dă viață, nu către ceea ce o consumă.
Acest proces practic al angajamentului în schimbare are nevoie de Dorință (″Vreau să nu mai consum″), Abilitatea (″Eu pot face schimbarea″), Motivul (″Să nu mă părăsească partenerul″) și Nevoia (″Nu mai pot continua așa″).
La fel de importantă în înțelegerea ambivalenței este cunoașterea percepției persoanei privind împortanța și încrederea- ca componente intrinseci ale motivației (″Cât de important este pentru dumneavoastră să nu mai consumați?″ și ″Cât de încrezător ați spune că sunteți, dacă vă hotărâți să nu mai consumați?″)
Dacă te regăsești în această stare de ambivalență, amintește-ți că nu ești singur. Este firesc să ai îndoieli, temeri, neîncredere, contradicții. Faptul că le conștientizezi înseamnă deja că ești pe drumul schimbării.
Schimbarea nu se întâmplă peste noapte, dar fiecare mic pas – fie și doar gândul „aș vrea altceva pentru mine” – este un început. Din această luptă interioară se poate naște curajul schimbării. Și cu sprijinul potrivit, în locul potrivit, curajul poate deveni libertate.
#noaddict #curaj #motivație #libertate
Echipa Noaddict