Primul pas
La Clinica No addict, în cadrul ședințelor de consiliere/psihoterapie cu beneficiarii le propunem să explorăm împreună semnificația cuvântului abstinență. Exercițiul poate fi extrem de util și revelator în reabilitare prin prisma faptului că se pot developa multiple sensuri și semnificații cu potențial aparent plăcut pentru ei. Pe când, de fapt, le împărtășim că însăși etimologia cuvântului abstinență este ușor viciată de adevăratul înțeles. A fi abstinent înseamnă să te abții de la ceva, adică să te înfrânezi de la ceva de regulă plăcut. Aceasta asociere mentală a abținerii cu refuzul plăcerii este nocivă și poate avea repercusiuni negative pe viitor. Pe când dacă înțelegem împreună că de fapt nu este vorba de o abținere ci de o decizie conștientă, de un refuz izvorât dintr-o decizie interioară atunci lucrurile pot avea un alt curs.
Nu te abții de la ceva bun, plăcut căci nu e nimic bun sau plăcut în a fi dependent de alcool – adică de a-ți pierde libertatea de a decide în legătură cu substanța și viața ta.
Și ar mai fi ceva – în discuțiile din primele luni de abstinență, atunci când uneori au dubii cu privire la durata abstinenței, adeseori poate fi util un exemplu simplu dar de efect legat de alcool:
„Nu e nevoie de cuvinte mari și nici măcar de promisiuni că nu mai beau toată viața. Dar hai să facem un exercițiu de imaginație: Mă trezesc dimineața și îmi spun – pot să nu beau o zi? E vorba doar de o zi (de obicei se amuză). La sfârșitul zilei, seara, în fața oglinzii mă felicit mental că am câștigat o bătălie. Dimineață mă întreb din nou: “Pot să nu beau azi? E doar o zi.”
Nu trebuie să privim lucrurile fatalist sau să cădem în extreme. În schimb, cu un optimism moderat, zi după ziua 1, lună după lună ne îndepărtăm de momentul 0, întărindu-ne osatura psihică a deciziei de schimbare profundă, organică a stilului de viață. Dar asta nu e tot. În colțurile întunecate ale minții pândește cu răbdare un moment de neatenție, o clipă de rătăcire – Recăderea.
Alunecarea, recăderea uscată și umedă
Dar ce este recăderea? Reprezintă ea doar reluarea consumului sau este mai mult de atât?
De exemplu pentru alcool, în abordarea sistemică, familială descrisă de Vladimir Hudolin recăderea se împarte în 2 noțiuni distincte – recăderea „umedă” și recăderea „uscată”. Dacă pentru toți e evident ce este recăderea umedă vă întrebați ce este recăderea uscată? Cum adică să recazi „uscat”?
Recăderea „uscată„ reprezintă recăderea la vechiul mod de comportament, la acel fel de a face lucrurile de pe vremea când consumai alcool. Adică, chiar în lipsa reluării consumului de alcool să redevii persoana de atunci – tot nervos, tot iritabil tot cu izbucniri nervoase etc. Ei bine și ce relevanță are? Că doar nu am băut. Sunt abstinent în continuare.
- Experiența arată că are o mare importanță, într-o proporție covârșitoare de cazuri recăderea uscată precedând recăderea umedă. Adică poate fi un semnal de alarmă că urmează să te reapuci de băut.
- De aceea, abstinența fără o schimbare reală și de esență a modului de a face lucrurile nu are valoare pe termen lung. Pentru că degeaba nu bei și atât. Degeaba nu bei și ești tot nervos, tot agitat, tot pus mereu pe harță. Pentru că iată că, atunci când nu bei și nu ai schimbat nimic revin vechile metehne, vechile obiceiuri – recăderea uscată. Care e preludiul recăderii umede. Deci a recăderii totale – iar bei, iar faci ce făceai înainte, un regres pe toate planurile.
- Iată de ce devine important să știm și să recunoaștem o recădere” uscată”. Pentru că ea anunță ceva mult mai mare. Cum era butterfly effect (Edward Lorenz) – bătăile de aripi ale unui fluture în creează un mic curent de aer care se poate propaga și în câteva săptămâni devine un uragan.
Familia sau cei apropiați poate sesiza semnele recăderii uscate și astfel se poate interveni din timp, înainte de a se ajunge la recăderea umedă.
Merită punctat cred și varianta în care nu se produce o recădere totală, ci o „alunecare”, un raptus de la comportamentul câștigat.
Ce însemnă „alunecare”? Adică persoana abstinentă prezintă o reluare a consumului de alcool, dar foarte scurtă și de regulă o cantitate mică cu revenirea imediată în programul de recuperare și reluarea abstinenței totale.
Deci „alunecarea„ este o recădere, dar de o intensitate redusă și cu un impact mai scăzut asupra statusului câștigat de comportament (și din alunecare, ca și din recădere se pot trage învățăminte importante pentru întărirea capacității de adaptare pe viitor la asemenea situații).
Apoi, mai este important să înțelegem semnificația recăderii, dincolo de conotația negativă – de a eșua în încercarea menținerii abstinenței. Chiar și un eveniment extrem de neplăcut, nedorit ca recăderea poate avea și o valență pozitivă.
Vă veți întreba – cum așa?
Pentru că, din experiența recăderii se pot trage învățăminte importante atât pentru ceilalți beneficiari cât și pentru membrii familiei. Iar cu ajutorul specialistului No addict se poate discuta cu luciditate despre lecția ce se poate desprinde din acest eveniment evident de nedorit. Se poate explora de către beneficiari și familii potențialele cauze cât și soluții găsite de dinamica evenimentelor. Recăderea poate destabiliza sau chiar distruge . Dar, chiar dacă de nedorit, utilizată cu dicernământ profesional poate fi un factor determinant în orientarea decisivă de această dată spre schimbare.
Marginalizare
Astăzi situaţia s-a schimbat şi persoanele și familiile cu probleme legate de substanțe/comportamente adictive încep să fie acceptaţi ca membri ai societăţii şi ai comunităţii din care fac parte. A-ţi fi ruşine să cauți ajutor, să faci terapie sună straniu din moment ce dinaintea iniţierii tratamentului erau cunoscuţi ca atare de familii, comunitatea şi colegii de serviciu şi nu se simţeau ruşinaţi.
De ce ar trebui să se simtă ruşinaţi că sunt membri ai unui grup de oameni care trăiesc în abstinență cu demnitate când ei şi-au recâștigat poziția în faţa familiei, comunității şi la serviciu.
Familiile contribuie activ la terapii pentru a-şi schimba comportamentul, stilul de viaţă nu numai în ceea ce priveşte consumul de substanțe dar şi în sensul îmbunătățirii calității vieții.
Termenul de dependent nu este cel mai potrivit pentru că, de fapt, persoana are variate probleme legate de substanță (fie că vorbim de alcool, nicotină sau droguri etc.) sau legate de comportamente (joc patologic, noile dependențe etc.).
Când familiile îşi îmbunătățesc în mod semnificativ comportamentul nu mai este necesar să se vorbească doar de probleme legate de substanțe/comportament adictiv în momentul în care membrii îşi păstrează abstinența şi îşi continuă procesul de evoluție personală.
Familia – suport esențial
Noi, la Clinica No addict, considerăm familia ca un tot unitar, ca cel mai important sistem biosocial a fiecărui individ și un partener vital în parcursul de recuperare. O atitudine specifică legată de consumul de substanțe sau de alte tulburări de comportament este privită ca fiind o parte din complexul comportamental colectiv.
Persoanele cu probleme legate de substanțe (alcool, cannabis etc.) sunt tratate în cadrul mediului familial; în afara acestui sistem nu poate fi obţinută pe termen lung o schimbare de comportament sau de stil de viaţă.
Parcursul de terapie, recuperare, reabilitare nu poate fi eficient decât dacă întreaga familie se implică în acest proces. Astfel, devine crucial să cerem atât beneficiarilor cât și familiilor lor să participe la tratament chiar de la început când încă este prezentă criza.
Într-o situaţie critică, când o familie este evident în dificultate, acesta va accepta sugestia, chiar dacă nu a înţeles initial pe deplin conceptul de bază.
În mod frecvent, dificultăţile apar când beneficiarii (pacienții) încearcă să evite discutarea problemelor lor şi a familiilor lor. De multe ori susţin că nu trebuie ca familia să participe la întâlniri din moment ce ei sunt persoanele cu probleme legate de substanțe/comportamente. De multe ori însă, atunci când beneficiarii (pacienții) evită să-şi aducă familiile la ședințe dezvăluie de fapt dorinţa nu chiar ascunsă de a nu schimba nimic în mediul familial. Mai mult, au dorinţa secretă, într-o măsură mai mare sau mai mică, de a relua consumul moderat după depăşirea fazei critice. Ei cred că ar fi în stare să se controleze, în ciuda experienţelor extreme negative pe care le-au avut.
În prima fază mulţi membri ai familiei pot fi sceptici şi se apără afirmând că, deoarece ei nu au probleme cu substanțele/comportamentele adictive și nu au de ce să frecventeze întâlnirile sub diferite pretexte: munca lor, copiii mici, părinţii bătrâni şi bolnavi, etc.
Prin o serie de pretexte şi prejudecăţi familiile pot încerca să-şi ascundă rezistenţa la o schimbare a comportamentului, a stilului lor de viaţă.
Specialiștii No addict, observând toate aceste comportamente şi interacţionând cu membrii familiei, atât la începutul tratamentului cât şi după încearcă permanent să găsească calea de rezolvare a problemelor.
Trebuie spus cu claritate și sinceritate francă faptul că un specialist No addict, acţionând ca un “catalizator” profesionist poate promova şi asista procesul de schimbare în comportamentul familiilor, dar nu poate vindeca în sensul tradițional al cuvântului fără implicarea active a pacientului și a familiei în procesul de recuperare.
