În ultimii ani descoperirea majoră din domeniul adicțiilor a fost identificarea circuitului recompensei (calea plăcerii) – circuitul cortico-mezo-limbic. Se pare că mecanismul dopaminergic de la nivelul acestui circuit, cu conexiuni către cortexul frontal și centrii superior cognitivi, ar fi responsabil de comportamentele adictive.
Rolul dopaminei în comportamentele adictive
Teoria dopaminergică a adicțiilor urmează modelul căutării plăcerii (hedonic). Dopamina este un neuromediator responsabil de funcționarea cognitivă – modularea atenției, capacitatea de învățare și memorare, planificare, motivație, atașament (și pare că mediază dorința).
Astfel, practic adicțiile (dependențele) sunt rezultatul unui proces de învățare patologică, deformată. Înțelegem astfel că nicio substanță sau comportament nu generează adicție dacă nu este repetitiv și predictibil. La început se caută recompensa, „plăcerea” pe care o generează contactul cu respectiva substanță sau activitate. Suportul fizic al senzațiilor plăcute este constituit în principal de eliberarea masivă de dopamină. Circuitele dopaminergice sunt cele care codifică recompensa, în mod natural fiind activate de stimuli importanți pentru supraviețuire.
Similar stimulilor naturali, drogurile sau alcoolul care generează dependență declanșează brusc mesaje în sistemul de recompensă, mesaje care prin intensitate și repetiție depășesc nivelurile obișnuite de activare. Spre deosebire de recompensele naturale (să deguști felul preferat, să fii premiat, să alergi etc.) în care eliberarea de dopamină este graduală, drogurile produc cvasi-instantaneu o explozie de dopamină în creier. Aici și acum.
Adaptările creierului: de ce scade plăcerea în timp
Circuitele corticale implicate sunt brutal dezechilibrate, ceea ce declanșează reacții de adaptare în structurile conectate funcțional. Aceste reacții sunt inițial tranzitorii, dar odată cu repetarea devin permanente – creierul încearcă să își mențină homeostazia (echilibrul) și să limiteze dezechilibrul. Progresiv, plăcerea produsă de drog scade. De aceea se spune că consumatorul/dependentul își caută mereu prima senzație dată de drog. Și nu o mai regăsește niciodată.
Calea plăcerii se poate remodela
Vestea bună este că se poate remodela calea plăcerii (calea recompensei). Orice învăț are și dezvăț. Poți să reinveți să te bucuri de lucrurile care îți aduc plăcere pe cale naturală. Să reînveți să te bucuri de stimulii naturali, de recompensele sănătoase – să te bucuri de relații, să citești o carte, să călătorești sau să savurezi un succes personal etc. Poți să redescoperi să te bucuri de viață.
În termeni științifici, medicali am numit procesul psihoplastia căii mezolimbice sau psihoplastia circuitului recompensei. Înseamnă de fapt remodelarea căii plăcerii, procesul prin care redescoperi să te bucuri de recompensele naturale. Cu reinstituirea încrederii în sine și un adevărat re-shaping mental.
Pașii metodei No Addict – cum se face remodelarea
Acest proces de remodelare presupune exerciții de training al cortexului prefrontal, utilizând metode neinvazive, naturale de fitness dopaminergic.
Pașii concreți de realizare, prin metoda No Addict, includ elemente generale de modulare a nutriției, exerciții fizice adaptate care vin cu aport de endorfine, dezvoltarea imaginii corporale și a imaginii de sine, trainingul abilităților sociale și evoluție personală.
Deseori aud că nu se mai poate face nimic, că e cufundat în consum și că e un caz pierdut. Nu sunt adeptul soluțiilor providențiale, general valabile. Întotdeauna se mai poate face ceva, iar experiența ne arată că potențialul de schimbare, de metamorfoză este admirabil. Cu ajutorul specialistului în adicții, împreună, putem aborda remodelarea personalizată, cu modificări de esență în nucleul identității.