„Oboseala se întâmplă în corpul tău, dar sindromul burnout îți epuizează sufletul.” Frank Chimero
Ultimul raport publicat de Medscape în anul 2021 referitor la sindromul de burnout, realizat prin chestionarea a 12.000 de medici din 29 de specialități, în perioada august-noiembrie 2020 (mai exact 30.08.2020-5.11.2020) arată următoarele:
- 42% din medicii chestionați prezintă simptome specifice sindromului de burnout, pe primele locuri, în ceea ce privește gradul de afectare, fiind medicii din specialitățile ATI, reumatologie, boli infecțioase;
- 51% dintre medici sunt de sex feminin;
- În 70% din cazuri, acest sindrom a avut un impact important asupra calității vieții celor chestionați;
- În 45% din cazuri, exercițiile fizice i-au ajutat să reducă efectele negative ale acestui sindrom;
- 1% au prezentat o tentativă suicidară.
În 1970, psihologul american Herbert Freudenberger descrie un sindrom diferit ca și manifestări de cel determinat de stres sau de sindroamele depresive. Acesta se manifestă prin oboseală cronică, diminuarea marcată a energiei mentale, fizice și emoționale, determinată de expunerea prelungită la factori stresanți. De asemenea, a constat că acest sindrom afectează în special anumite categorii profesionale, cum ar fi medici, avocați, jurnaliști, asistenți sociali, etc.
Prevalența sindromului de burnout în Romania este, după unii autori, de 8%, iar dupa alții ajunge pînă la 25%. În anul 2011, în Germania au fost identificate 9 milioane de persoane cu acest sindrom. Aceste date nu sunt furnizate deocamdată de cercetări științifice riguroase.
Stresul și legătura lui cu burnout-ul
Stresul, în sensul său cel mai larg, apare atunci când cerințele unui individ sunt supuse și depășesc resursele sale adaptative. Termenul a fost utilizat pentru prima dată de Hans Selye în anul 1950 și reprezintă sindromul general de adaptare, care caracterizează reactivitatea organismelor biologice la diferiți stresori.
Factorii stresori pot fi reprezentați de:
- factori fizici, de mediu, care sunt dăunători organismului și provoacă tulburări la nivelul diferitelor sisteme fiziologice – temperaturi prea ridicate sau foarte scăzute, factori poluanți, diferite microorganisme;
- factori psihosociali – situații de conflict.
Stresul depinde de natura situațiilor externe, precum și de vulnerabilitatea și toleranța la stres a individului, precum și de anumite trăsături de personalitate.
Termenul de burnout (utilizat și în Manualul Internațional de Clasificare a Maladiilor ICD-11, inclusiv ICD10) reprezintă un fenomen ocupațional, nu o condiție medicală, fiind descris în capitolul „Factori care influențează starea de sănătate sau necesită apelarea la serviciile de sănătate”. Astfel, este definit ca fiind un sindrom conceptualizat ca rezultat al stresului cronic la locul de muncă și care nu a fost rezolvat cu succes.
Dimensiuni ale burnout-ului
Sindromul burnout este reprezentat prin 3 dimensiuni:
- sentiment de lipsă de energie și epuizare;
- creșterea distanței mentale față de locul de muncă sau sentimente de negativism sau cinism legate de locul de muncă;
- reducerea eficacității
El este descris doar într-un context ocupațional și este caracterizat de triada clinică:
- Epuizare emoțională;
- Detașare;
- Scăderea performanței.
Este prezent mai frecvent la persoanle de sex feminin, de vîrstă medie sau înaintată. Consecințele acestui sindrom sunt reprezentate de:
- oboseală marcată;
- insomnie;
- tristețe, furie sau iritabilitate;
- abuz de alcool sau alte substanțe psihoactive;
- risc crescut de afecțiuni cardiace, tensiune arterială crescută, diabet zaharat de tip 2, vulnerabilitate crescută la diferite boli.
Prevenția se poate realiza avînd în vedere mai multe aspecte:
- Persoana în cauză, contexte de viață privată;
- Contactele profesionale, echipa de lucru, colegii, superiorii;
- Instituția unde lucrează, domeniul de activitate;
- Condiții sociale.
Modalitățile de gestionare sunt reprezentate de:
- Evaluarea opțiunilor la locul de muncă, discutarea propriilor îngrijorări cu superiorul, eventual pentru a schimba așteptările sau pentru a ajunge la compromisuri sau soluții acceptabile. Astfel, încercați să stabiliți obiective pentru ceea ce trebuie realizat imediat și ceea ce poate aștepta.
- Încercați o activitate relaxantă de tipul meditației/mindfulness, activitate fizică regulată, odihnă. Acestea vă pot ajuta să faceți față mai bine stresului și să gestionați stresorii legați de locul de muncă. Faceți pauze de la muncă și ieșiți afară pentru plimbări scurte, înțelegeți ce vă place la locul de muncă și concentrați-vă asupra propriilor interese și pasiuni.
- Căutarea sprijinului. Indiferent dacă vă adresați colegilor, prietenilor sau persoanelor dragi, sprijinul și colaborarea vă pot ajuta să faceți față unor situații.
Și mai ales, căutați ajutor de specialitate pentru o abordare adecvată farmacologică, dacă este cazul sau psihoterapeutică.
Și luați cu voi mereu gândul acesta „Grija pentru sine este unul dintre hobby-urile mele preferate”.