Din perspectiva medicului psihiatru, atunci când vorbim despre consumul de droguri, este important să lăsăm deoparte judecata. În cabinet nu întâlnesc doar „consumatori”, ci oameni: tineri speriați, singuri, obosiți sau confuzi, care încearcă să-și găsească locul și să simtă că aparțin.Un adolescent sau un adult tânăr poate ajunge să consume pentru a fi acceptat într-un grup, pentru a se relaxa, pentru a uita de probleme sau pentru că îi este greu să spună: „Nu mai pot”. Uneori, drogul pare să ofere exact ceea ce lipsește: curaj, energie, apropiere, libertate sau liniște.
În spatele consumului repetat se pot afla depresia, anxietatea, o stimă de sine fragilă, o traumă sau o singurătate profundă. Suferința nu este întotdeauna vizibilă. Poți avea un job bun, să ieși în oraș, să râzi și să pari bine, în timp ce, pe dinăuntru, te simți gol.
Presiunea poate începe încă din copilărie sau adolescență: relații dificile cu părinții, comparații permanente, lipsă de validare sau așteptări foarte mari. Apoi apar facultatea, primul job, responsabilitățile, relațiile complicate și nesiguranța. Iar un tânăr care nu a învățat încă să-și gestioneze emoțiile poate căuta o cale rapidă de a opri zgomotul din mintea lui.
De aceea, întrebarea nu ar trebui să fie doar:„De ce se droghează?”Ci și:„Ce se întâmplă în viața lui, încât simte nevoia să se simtă altfel?”
Asta nu înseamnă să minimalizăm riscurile. Drogurile pot afecta grav sănătatea mintală, relațiile și funcționarea de zi cu zi. Dependența nu este un defect moral și nici o lipsă de voință, ci o problemă medicală și psihologică ce merită tratată cu seriozitate.
Uneori, primul pas spre schimbare nu este o predică, ci o conversație:
„Ce se întâmplă cu tine?”
„Cum te-ai simțit în ultima vreme?”
„Ce îți oferă consumul și nu reușești să găsești în altă parte?”
„Te simți singur?”
Un om care se simte văzut, ascultat și acceptat are mai multe șanse să ceară ajutor.Discuția nu înseamnă a condamna, ci a încerca să înțelegi.Pentru că, uneori, în spatele dorinței de a „te simți bine” se află dorința de a nu mai simți ceva. Iar primul pas spre vindecare poate începe atunci când cineva se oprește din a te judeca și începe să te înteleagă și totodată te ajută să te înțelegi , ghidându-te , susținându-te.