Cât de subțire este linia dintre dorință și dependență? Cât de ușor putem confunda plăcerea cu nevoia? Și cât de puțin vorbim, de fapt, despre asta…
Sexualitatea umană este un aspect complex și fundamental al existenței noastre, aflat la intersecția dintre biologie, psihologie și cultură. În timp ce atracția sexuală este o expresie firească a nevoii de conexiune și intimidate ( atracția apare spontan, ca o scânteie între doi oameni, sănătoasă, firească), în anumite contexte, această dorință poate scăpa de sub control, transformându-se într-un comportament compulsiv, cu impact negativ asupra sănătății mintale și relațiilor interpersonale.
Psihanalistul Erich Fromm scria că „sexualitatea este o expresie a întregii personalități a unui om, nu doar o funcție biologică.” În această lumină, orice dezechilibru în sfera sexualității poate reflecta, de fapt, o tulburare mai profundă a vieții afective și psihice. Aici începe povestea mai puțin discutată a dependenței sexuale…..
Atracția sexuală are un substrat biologic bine definit: hormonii, neurotransmițătorii (dopamina, oxitocina), alături de factori cognitivi și emoționali. Este normală, adaptativă și are un rol esențial în formarea legăturilor afective. Într-o relație sănătoasă, sexualitatea este integrată armonios în viața de cuplu, contribuind la apropiere, intimitate și satisfacție mutuală.
Problema apare atunci când impulsul sexual nu mai este trăit ca o alegere conștientă, ci ca o nevoie presantă, greu de controlat. Persoanele care suferă de comportament sexual compulsiv (denumit uneori și dependență sexuală, deși acest termen nu este unanim acceptat în toate clasificările psihiatrice) experimentează:
- obsesii legate de sex sau fantezii sexuale intruzive,
- comportamente sexuale excesive sau riscante,
- dificultăți în a opri sau controla impulsurile,
- suferință emoțională, vinovăție sau afectarea vieții sociale, profesionale ori relaționale.
Psihologul Patrick Carnes, pionier în cercetarea dependenței sexuale, afirmă că „sexualitatea compulsivă este rareori despre sex. Este despre suferință psihologică.” De cele mai multe ori, aceste comportamente sunt mecanisme de apărare împotriva emoțiilor negative, anxietății sau traumei psihologice nerezolvate.
Studiile arată că factorii de risc pentru comportamentele sexuale compulsive includ:
- traume din copilărie, în special cele de natură sexuală sau emoțională;
- modele de atașament nesigur (anxios sau evitant);
- tulburări de reglare emoțională (persoana nu știe cum să gestioneze emoții intense și recurge la sex ca formă de calmare);
- comorbidități psihiatrice (tulburări de dispoziție, tulburare obsesiv-compulsivă, ADHD, etc.).
Medicul Gabor Maté, cunoscut pentru lucrările sale despre adicții, notează: „Multe comportamente compulsive – inclusiv sexualitatea – sunt încercări inconștiente de a alina rănile psihice ale copilăriei.”
Societatea, din păcate, contribuie la confuzie. Trăim într-o cultură care promovează hipersexualizarea, însă oferă spațiu insuficient pentru discuții sincere despre intimitate, vulnerabilitate și suferință psihică. Ne e rușine să vorbim despre propriile limite, despre nevoi emoționale, despre vulnerabilitate.
A cere ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci de curaj. Psihoterapia – individuală sau de cuplu – poate ajuta în identificarea cauzelor profunde ale comportamentului și în dezvoltarea unor strategii sănătoase de reglare emoțională. Se recomanda si este utilă evaluarea psihiatrică, mai ales dacă există tulburări asociate.
In loc de concluzii….
Sexualitatea este o resursă importantă pentru echilibrul nostru fizic și emoțional. Dar, asemenea oricărui aspect profund uman, poate deveni dezechilibrată atunci când este folosită pentru a acoperi răni nevindecate. Fiecare comportament are un sens, iar atunci când plăcerea devine o nevoie compulsivă, merită să ne întrebăm: Ce anume din mine cere, de fapt, atenție, alinare, iubire?
Sexualitatea nu e o problemă.
Dr Nicoleta Bobuțanu
#noaddict##psihoterapie#psihiatru#intimitate#conexiune#vindecare