„Love looks forward, hate looks back, anxiety has eyes all over its head.” Mignon McLaughin
Dr. Alexandra Boloș
Psih. Clin. Cristina Nedelcu
Anxietatea este o trăire emoțională care contribuie la activarea mecanismelor de alertă ale organismului și la pregătirea pentru acțiune. De aceea, în fața unei situații noi, anxietatea ne ajută să ne adaptăm mai bine. De exemplu, dacă trecem seara pe o alee întunecată, anxietatea ne permite să scanăm umbrele din jur și să depistăm orice mişcare. În această situație, anxietatea are un rol activator, benefic. Persoana care resimte o stare de anxietate urmărește posibilele amenințări, fiind capabilă să reacţioneze mai rapid în cazul unui eventuale situații neprevăzute.
Pe de altă parte, această trăire nu mai este acceptabilă atunci când devine cvasi-permanentă și intervine în viața cotidiană.
Neliniștea sau îngrijorarea obișnuită, resimțită de orice subiect în fața unei situații noi sau cu un grad de dificultate sporit, are consecințe benefice în ceea ce privește desfășurarea activității (concentrare mai bună, mobilizarea forțelor).
Anxietatea patologică este mult diferită. Am putea deveni anxioşi fără să fim conştienţi de cauza anxietăţii noastre? O astfel de anxietate „fără obiect”, în loc să ne oblige să ne concentrăm asupra unei anumite idei sau activități, ea parcă anulează toate celelalte gânduri și ne face să-i acordăm, doar ei, toată atenţia noastră.
Anxietatea a fost definită de Pierre Janet ca o teamă fără obiect, caracterizată prin neliniște psihomotorie, simptome vegetative și manifestări comportamentale. Delay o consideră o trăire penibilă a unui pericol iminent și nedefinit, o stare de așteptare încordată. Anxietatea are caracter de potențialitate, deformând trăirea prezentă în raport cu viitorul presimțit ca ostil și predeterminat ca atare. Ea este caracterizată prin trei condiții importante:
- sentimentul unui pericol care va veni;
- expectativa acelui pericol;
- stare de alertă și neputință în fața pericolului.
Cele trei aspecte ale anxietăţii patologice (psihică, fizică și comportamentală) nu se manifestă în mod egal şi concomitent la toate persoanele, unii prezentând, în mod constant, o stare de nelinişte şi teamă difuză, fără să fie conștienți de modificările de ritm cardiac sau respirator. Alţi subiecţi prezintă tulburări de anxietate, mai ales sub forma așa ziselor „crize acute” (atac de panică), survenite „din senin”, în timpul cărora manifestările neurovegetative multiple (palpitații, transpirații, senzație de nod în gât, etc) se intensifică în câteva minute, generând chiar stări lipotimice şi senzaţia înspăimântătoare de moarte imediată. Persoanele care au trăit o stare de anxietate în aglomeraţie, în lift sau când vorbeau în public, îşi modifică evident comportamentul, evitând, în mod sistematic, locurile sau situațiile în care aceasta s-a manifestat. Astfel, ei dezvoltă nu numai conduite de evitare dacă sunt obligate să se confrunte cu situaţia anxiogenă, dar şi o anxietate anticipatorie, respectiv teama ca nu cumva, în situaţii similare, să se repete atacul de panică.
Anxietatea reprezintă un simptom foarte frecvent întâlnit în viața de zi cu zi. Aproximativ 25% din populație prezintă tulburări de anxietate și ar necesita tratament într-o anumită perioadă a vieții lor. Stările de anxietate sunt comune atât în practica psihiatrică, cât și în cea generală. Studiile clinice sugerează că rata prevalenței pentru tulburarea de panică este de 0,5-3% (Weissman și Merikangas), iar pacienții cu tulburare de panică sunt printre cei mai frecvenți utilizatori de servicii de sănătate mintală în ambulator (Boyd).
Anxietatea prezintă următoarele caracteristici:
- este nemotivată;
- se referă la un pericol iminent și nedeterminat, față de care apare o atitudine de așteptare (stare de alertă);
- este însoțită de convingerea neputinței și dezorganizării în fața pericolului;
- asocierea unei simptomatologii vegetative generatoare de disconfort somatic; se declanșează astfel un cerc vicios prin care anxietatea se autoîntreține.
Cu toate acestea, există și motive de optimism, dacă este să ne referim la tratamentul stărilor de anxietate. Studiile arată că, sub un tratament corect, 70% dintre pacienții cu atac de panică își ameliorează simptomatologia. Pentru a realiza un tratament complex și eficient, este utilă combinarea unor tehnici de relaxare cu informarea asupra originii simptomelor și învățarea tehnicilor de control ale anxietății, provocate de gândurile parazite.
Persoanele cu anxietate interpretează eronat semnificația unor simptome ca palpitațiile sau amețeala, temându-se că acestea sunt semnele unei boli somatice. Astfel, tratamentul este accesibil și eficient, fiind reprezentat în special de psihoterapia de tip cognitiv-comportamental, uneori utilizată singură, alteori, în asociere cu medicația specifică.
