Dr. Nicoleta Bobuțanu
Psih. Cristina Nedelcu
Un articol pulblicat în 2012 de Shrivastava și colaboratorii săi subliniază faptul că tulburarea legată de consumul de droguri reprezintă cea mai stigmatizată condiție de sănătate din lume, iar tulburarea legată de consumul de alcool este pe locul patru printre cele 18 cele mai stigmatizate afecțiuni la nivel internațional. Astfel, gradul de stigmatizare este legat de cauza percepută a afecțiunii (dacă este percepută ca și cum ar fi din vina cuiva, stigmatul este mai mic) și controlul perceput asupra afecțiunii (dacă este perceput că nu este sub controlul cuiva, stigmatul este mai redus).
Stigma dependenței a devenit ea însăși o problemă de sănătate publică deoarece determică dificultăți relaționale, are un impact negativ asupra stimei de sine și îi împiedică pe cei care suferă de orice fel de dependență să caute ajutorul de care au nevoie și să urmeze un tratament adecvat. Stigma dependenței reflectă percepțiile sociale negative, care adesea însoțesc dependența și abuzul de substanțe.
Conform Dicționarului explicativ al limbi române, stigmatizarea este definită astfel: a arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) raportează faptul că stigmatul este o cauză majoră de excludere, de discriminare și are un impact semnificativ în ceea ce privește abuzurile asupra drepturilor omului.
Stigma asociată dependenței determină adeseori depresie, izolare și accentuează și mai mult consumul de droguri. Astfel, mai puțin de 10% dintre persoanele cu probleme legate de consum de substanțe solicită ajutor de specialitate.
Dacă este să ne referim la patologia adicțiilor, stigmatizarea aduce automat la nivel verbal etichete negative de tipul: “ești un/o bețiv/ă!”, “ești un/o drogat/ă!”, “ai băut, nu ești bun/ă de nimic!”. Aceste cuvinte sunt extreme de dureroase și chiar jignitoare pentru persoana în cauză. Condamnarea, blamarea unei persoane pentru un comportament adictiv, nu face decât să adâncească propria criză existențiala (senzația că drogul îi dă un sentiment de siguranță, de relaxare, de înțelegere ca fals și neadevărat). În acest context, adâncirea în comportamentul adictiv este inevitabilă.
Persoanele cu dependențe au propriile nevoi, sentimente, dorințe, scopuri, însă stigmatizarea vine cu sentimente de neputință, de vină, de rușine. De aceea, de multe ori, această condamnare întârzie și chiar împiedică solicitarea unui ajutor specializat.
Pandemia de COVID-19 ne-a făcut pe toți să trecem în ultima perioadă printr-o experiență nemaîntâlnită pînă acum, o perioadă de stres, de presiune și tensiune uriașă. Dar, în același timp, poate fi privită ca un moment de răscruce, de regândirea a întregii noastre vieți, de renunțare la comportamente distructive și adictive. Important este să îți dorești să faci o schimbare!
Schimbarea poate începe cu noi, cu echipa No Addict. Definitor pentru planul terapeutic este evaluare inițială realizată de medicul psihiatru în colaborare cu psihologul/psihoterapeutul. Ulterior vom porni într-o călătorie ce ne dorim să fi unică, atât pentru echipa terapeutică, cât și pentru cei care luptă cu dependența și își doresc să fie ajutați, dar și pentru cei ce se află alături de aceștia. Astfel, te vom susține cu un plan terapeutic personalizat, cu consiliere psihologică, dar și cu diferite metode psihoterapeutice.
Experiența muncii în echipă ne face să privim cu încredere și optimism către această cale și către rezultatul ei final!
Pentru tine când vrei să înceapă călatoria?
#NoAddict…..Sperăm cît mai repede….
