„Este o experiență obișnuită ca o problemă dificilă noaptea să fie rezolvată dimineața, după ce comisia de somn a lucrat la ea.” – John Steinbeck
Somnul este unul dintre cele mai importante procese fiziologice de care are nevoie organismul uman, ocupă aproximativ o treime din durata de viaţă, iar calitatea sa este un factor important pentru menținerea stării de sănătate.
Privarea prelungită de somn determină deteriorare psihică și fizică. Tulburările de somn sunt frecvent asociate cu alte afecțiuni medicale, fiind o cauză dar şi o consecinţă a acestora.
Perturbările somnului au fost asociate cu o frecvenţă crescută a violenţei domestice, a accidentelor de muncă şi rutiere, a absenteismului de la muncă (Leger D, BayonV 2014) și sunt asociate cu obezitatea, diabetul, depresia, agresivitatea şi delicvenţa la copii şi adolescenţi (Matthews KA, Dahl RE 2012). Dintre toate tulburările de somn insomnia este una din manifestările cele mai frecvente și alături de parasomnii (de exemplu coșmaruri) sunt prezente în populația generală cel puțin o dată pe parcursul vieții.
Termenul de insomnie se referă la incapacitatea de a obţine suficient somn, cu toate că există oportunităţi adecvate în acest sens, rezultând o deteriorare funcţională diurnă ( Buysse DJ 2013). Insomnia este cea mai frecventă tulburare de somn, ce afectează 10% din populaţie, iar insomnia ocazională poate interesa majoritatea persoanelor, într-un anumit moment al vieţii (Clifford B. Saper, MD, PhDet.all 2013). Manualul de Diagnostic American DSM-5 definește insomnia ca o alterare a calității și cantității somnului, asociat cu unul sau mai multe din următoarele simptome:
- dificultate în inițierea și menținerea somnului, cu treziri frecvente;
- probleme la revenirea somnului sau treziri matinale cu inabilitatea de a reveni la somn.
Insomnia poate fi o afecțiune independentă. Dar, insomnia se poate asocia și cu depresia, în sensul că aceasta crește riscul dezvoltării depresiei. Un studiu din 2012 a demonstrat că persoanele non-depresive ce suferă de insomnii prezintă un risc de apariţie a depresiei, comparativ cu persoanele fără alterări ale somnului, existând o relaţie bidirecţională în care fiecare manifestare poate prezice apariţia celeilalte ( Sivertsen B, Salo P).
Insomnia nu este doar un simptom al tulburărilor psihice, dar contribuie şi la riscul reapariţiei sau dezvoltării unei tulburări de comportament sau a anxietăţii, influențează severitatea simptomelor psihice, (Krystal AD, 2012) fiind astfel o comorbiditate ce poate complica diagnosticul şi tratamentul unei tulburări preexistente (Ebben MR, Narizhnaya M., 2012). La unele persoane, insomnia tranzitorie asociată cu anxietatea poate apare ca urmare a trecerii printr-o perioadă stresantă a vieții.
Insomnia persistentă este compusă dintr-un grup de afecțiuni centrate pe dificultatea de adormire sau de menținere a somnului.
Aceasta implică doua probleme: tensiune intrapsihică, anxietate și răspuns asociativ condiționat. Uneori singura acuză poate fi insomnia. Este posibil ca o persoană să nu descrie o stare de anxietate propriu-zisă, dar ar putea să se plângă de senzații la nivel corporal sau să aibă o gândire ruminativă ce îl impiedica să adoarmă. Uneori perioadele de insomnie pot apare în situații stressante relaționate cu munca și se remit în timpul vacanțelor.
Coşmarurile sunt vise ce determină frică şi groază. Uneori sunt descrise ca atacuri de panică asociate viselor și produc o activare a sistemului nervos simpatic şi în cele din urmă trezesc individul. Unele coşmaruri sunt recurente. Majoritatea persoanelor nu prezintă tulburări psihice propriu-zise. În termeni freudieni, coşmarul este un exemplu de eşec al procesului de visare care dezamorsează conţinutul emoţional al visului prin deghizare simbolică, astfel prezervând somnul. Unele medicamente, drogurile şi alcoolul pot induce coşmaruri. Frecvent coşmarurile recurente pot produce insomnie de tipul „frica de a adormi”. Insomnia duce la privare de somn, ceea ce exacerbează coşmarurile şi se formează astfel un cerc vicios.
Insomnia se poate trata prin asocierea tehnicilor de terapie cognitiv-comportamentală cu măsuri de igienă a somnului, iar la nevoie şi cu medicație de tip inductori hipnotici.
Terapia cognitiv-comportamentală utilizează o combinație între tehnici comportamentale și cognitive, pentru a corecta disfuncțiile de somn, tulburările de percepție ale somnului, precum și gândurile perturbatoare legate de somn. Beneficiile pe termen scurt sunt asemănătoare cu cele date de medicamente, dar aceasta tinde să își mențină efectele pozitive până la 36 de săptămâni după încheierea tratamentului.
Terapia cognitivă este eficientă în cazul asocierii cu o patologie psihiatrică variată cum ar fi depresia și anxietatea generalizată. Scopul terapiei cognitive în cadrul insomniei este de a conștientiza răspunsul emoțional negativ legat de somn, ce contribuie la apariția și perpetuarea insomniei.
Igiena universală a somnului implică modificări ale componentelor legate de mediu și al stilului de viață care interferă cu somnul și care poate îmbunătăți calitatea acestuia. Practici care ar putea îmbunătăți somnul sunt: evitarea excesului de cafeina, existența unui orar de trezire și culcare regulat, evitarea meselor copioase înainte de somn și exerciții fizice constante.
Terapia prin control a stimulilor presupune urmarea unor reguli pentru a anula condiționarea care subminează somnul. Orice persoană trebuie să se așeze în pat doar când apare somnul și nu pentru a se uita la televizor sau a citi. De asemenea, trebuie să se ridice din pat dacă nu poate adormi și să revină după câteva minute și să urmeze un orar ciclic de somn. Terapia de restricție a somnului este o strategie ce duce la creșterea eficienței somnului prin diminuarea timpului petrecut în pat, în stare de veghe.
Terapia de relaxare și biofeedback este o modalitate de inducere a relaxării prin imagerie ghidată, exerciții de respirație profundă și autohipnoză.
A dormi bine are o serie de beneficii, iar somnul bun este o parte importantă a vieții sănătoase!
„Early to bed and early to rise makes a man healthy, wealthy and wise” – Benjamin Franklin
